Pe la 1850, când învăţai o meserie puteai fi sigur că în fişa postului tău va apare maxim o schimbare în perioada cât erai angajat în fabrica X, de textile de exemplu. Perioadă care uneori dura toată viaţa. După cele două războaie mondiale, un proaspat angajat trecea sigur prin 2 sau locuri de muncă diferite. Tehnologiile şi procesele pe care le învăţai în şcoală sau în ucenicie se schimbau lent. Începând cu anii 50-60 atât în State cât şi în Europa tehnologiile, fabricile, serviciile înregistrează avansuri foarte mari. Astfel în anii `70 atât oamenii din middle management cât şi simplii muncitori erau instruiţi periodic pentru a face faţă tehnologiilor în schimbare. Odată cu transformarea calculatoarului într-un bun accesibil tuturor, informaţia determină schimbări uriaşe în viaţa unei fabrici, a unei companii. Schimbările sunt vizibile atât la nivel de tehnologie, hardware cât şi la nivel de proceduri, fluxuri şi management.
Urmărind paragraful anterior poţi extrage încă o idee foarte importantă şi care te priveşte în mod direct. Mergi la şcoală 4 ani de liceu şi 3-4 de facultate. Să ne oprim la perioada facultăţii. Înainte de `50 o facultate terminată îţi oferea o informaţie care până la pensionare suferea modificări lente, nimic provocator. După anii 60-70, informaţia învăţată în facultate mai mult ca sigur urma să se schimbe major în sectorul industrial în care te lucrai. Urmărind acest fir cronologic al accesibilizării şi accesibilităţii informaţiei putem spune că informaţia pe care o înveţi este învechită.
Uită-te pe piaţă şi vei vedea cum informaţia din manuale este depăşită. Dacă printr-o întâmplare materia pe care o studiezi este la zi cu ultimele tehnologii şi principii atunci sigur în următoarele 6 -12 luni va deveni depăşită.
De ce ai nevoie să ştii lucrurile acestea?
Deoarece într-o companie vei fi întrebat “ce ştii să faci” iar răspunsul se măsoară în cantitatea de practica, nu de teorie pe care o deţii.
Acum vei spune, “dar eu mai am până când termin”. E adevărat, dar întrebarea “Ce ştii să faci?” rămâne valabila peste ani.
Acum intrăm în bucla “nu am experienţă, nu mă angajează nimeni. Nu sunt angajat, nu pot acumula experienţă”
Ce poţi face în aceste condiţii?
- citeşte, învaţă cât mai mult în domeniul tău, studiile de caz şi experienţa oamenilor care sunt deja activi în domeniul tău te pot ajuta foarte mult. Biblioteca sau internet, caută oameni şi companii de succes din domeniul care îţi place şi află unde au făcut bine şi cu ce greutăţi s-au confruntat.
- mergi în locurile unde îţi poţi practica cunoştinţele acumulate la şcoală – internshipuri, joburi part-time, workshopuri. Oricare dintre aceste oportunităţi te poate aduce într-o companie care desfăşoară activităţi în domeniul tău de interes. Dacă arăţi dorinţă de muncă şi de învăţare sunt sigur că vei uşile se vor deschide pentru tine. Ţine minte, la început, pentru a căpăta experienţa de care ai nevoie fii dispus să lucrezi pe perioada vacanţei fără a cere salariu. Disponibilitatea şi dorinţa de a învăţa trebuie să primeze.
- intră şi activează într-un ONG. Oamenii care fac recrutările într-o companie, ştiu ce nivel de cunoştinţe ai atunci când termini o facultate, un colegiu. Participând şi implicându-te real în proiectele desfăşurate de aceste ONG-uri capeţi o experienţă vitală. Cel mai probabil experienţă, în lucrul cu oamenii, aspect esenţial, deorece după angajare vei lucra într-o echipă. Implicarea în ONG atât la nivel de membru cât şi în managementul proiectelor desfăşurate înseamnă potenţial imens de dezvoltare.
Printre oportunităţile enumerate mai sus, mai există o componentă foarte importantă: networking-ul.
Adică oameni care te cunosc, cunosc oameni, care te pot recomanda către alţi oameni deorece au văzut la tine calităţi: dorinţa de a munci eficient, de a face performanţă, îmbunătăţire constantă, talent către un tip de activitate, etc.
Recomandarea pe criterii de calitate şi competenţă ce urmează a fi testate şi reevaluate în cadrul companiei, nu înseamnă “pile, cunoştinţe şi relaţii” Sunt doar oameni care apreciază tinerii, pentru potenţialul, energia şi dorinţa de care dau dovadă.
Când voi mai avea timp să mă distrez dacă mă implic în toate cele de mai sus?
Oamenii pe care îi vei cunoaşte, prietenii pe care ţi-i vei face vor reprezenta oportunităţi nenumărate de a îmbina un munca, învăţarea, un team-building, un internship reuşit cu o petrecere super. Munca şi distracţia sunt în acelaşi taler al balanţei.
Pentru încheiere:
Stabileşte unde vrei să ajungi, paşii pe care îi faci pentru a ajunge acolo şi ce inforormaţii, experienţă e necesară pentru a putea fi în acel post. Pune pe hârtie toate acestea. Acum ai o hartă care te va duce pe un drum, cu aventuri, spre comoară.
Ps: poţi să search the internet pentru mai multe informaţii, poţi să scrii pe adresa redacţiei, sau să îmi trimiţi un email csg.association@gmail.com
