Să vedem… Te numeri printre cei care tocmai au terminat cinci-şapte ani de studii, epuizante pentru suflet şi pentru portofel, şi eşti gata să-ţi foloseşti tot discernământul şi toate cunoştinţele la locul de muncă. Există o singură problemă: nu ştii ce anume ai vrea să faci în viaţă. Aşa că îţi propui ca în următorul an din viaţa ta să te „autodescoperi“. Ei bine, între timp nu stai degeaba, ci accepţi slujba de barman specializat în cafele / dansator prin foc / participant la un concurs pe viaţă şi pe moarte, anything, sperând că la un moment dat, un iMix inspirat, descărcat de undeva, va stârni o oarecare fărâmă de presiune.

Nici nu-ţi dai seama când, uşor-uşor, trece un an, trec doi, trei, iar perioada ta de „autodescoperire“ a devenit, încet-încet, viaţa ta, noul tău eu. De fapt, noua ta viaţă seamănă mult cu studenţia, numai că studiile au fost înlocuite de cele mai noi jocuri pe calculator, iar prietenii au fost înlocuiţi de un hamster. Însă după câteva sute de cappuccino, supradoza săptămânală de cafeină îţi va fi desfiinţat deja acea parte din creier care ar trebui să adăpostească ambiţia. ...Nţnţ, nu ai reuşit să te lansezi... Şi este foarte probabil ca – şi de-ai mai reuşi vreodată să te autodescoperi – să ai surpriza de a nu te mai recunoaşte! Se pare că un număr tot mai mare de tineri de douăzeci-şi-ceva de ani se pierd în Neverland – o fata morgana, acea satisfacţie postuniversitară care te ademeneşte la toane şi apatie. Din păcate însă pentru ei, ziua de salariu e foarte aproape şi nu pot secera ceea ce nu au semănat.

Hmm, ţi se pare că sunt prea dur? Tot ce se poate... Dar criza în care te afli este mult prea importantă ca oamenii să se poarte cu tine cu mănuşi. Toţi suntem persoane mature şi ne dorim tot binele din lume unul pentru altul. La un moment dat sau altul, toţi am fost în pielea ta, iar unii dintre noi încă mai suferă de pe urma adaptării lor tihnite la realitate. Hei, trezeşte-te, viitorul are nevoie de lideri! Dacă tu şi generaţia din care faci parte nu faceţi acum ceva în legătură cu asta, cel ce va fi ales preşedinte în anul 2032 nu va şti să facă prea multe lucruri, decât poate să militeze pentru o spumă bogată la cafele sau pentru haine neinflamabile.

Îţi doreşti să schimbi lumea şi acum vine partea bună: chiar o poţi face! Tuturor ne place tihna; toţi căutăm s-o simţim din când în când. Dar, pur şi simplu, nu este o idee bună să te aştepţi să îţi câştigi traiul de pe urma ei, a relaxării. Aşadar, să presupunem că te-ai apuca să-i salvezi pe orfani şi să inventezi nişte medicamente-minune... dacă nu ţi-ar lipsi informaţiile necesare pentru a da un avânt la ceea ce tu numeşti „viitorul tău“... iar eu numesc „viaţa ta începând de marţea asta“. Să mai presupunem că informaţiile care îţi lipsesc se află ascunse în acest articol. Şi să mai presupunem ceva: că vei citi acest articol până la sfârşit...  

1. Nu mai dormi „încă cinci minute“

Viaţa începe, ca şi dimineaţa, cu mişcarea trupului din poziţie orizontală în poziţie verticală. Trezirea în ultima clipă posibilă este cel mai bun distrugător al ambiţiei. Bineînţeles că tuturor ne place să dormim mai mult. Dar când îţi propui să ai un sfârşit de săptămână  odihnitor, doar în mod excepţional aceasta înseamnă să fii inactiv şi apatic. Dacă se repetă, culcatul târziu şi sculatul şi mai târziu formează un obicei la care este dificil să renunţi; în plus, provoacă surmenaj, stres extrem şi o lipsă constantă de timp. Ce poţi face, te întrebi?

Mănâncă mai sănătos (şi mai devreme), mergi la culcare la o oră potrivită (alcătuită din două cifre!) şi trezeşte-te dimineaţa în aşa cuvinte de viitor Tunde-te şi ia-ţi o slujbă adevărată Cum se face că puţină ambiţie îţi poate schimba viitorul fel încât să poţi face puţină gimnastică şi să te poţi gândi la ce ai de făcut. Vei vedea că la amiază îţi vor veni unele dintre cele mai bune şi mai originale idei, care îţi pot schimba chiar viaţa. Dacă vrei să scapi de rutina vieţii fără ambiţie, începe-ţi fiecare zi luându-i-o înainte, nu alergând mereu după ea!  

2. Make a freakin' movie

Statisticile arată că cei mai mulţi absolvenţi de facultate care au probleme cu ambiţia şi puţin cu engleza cred că titlul de mai sus spune: „Fă un nenorocit de film“... vreau să spun, un film artistic. Statisticile mai arată că atunci când sunt întrebaţi ce vor să facă în viaţă, aceiaşi absolvenţi răspund de obicei: „Să fac un nenorocit de film“. Tot statisticile evidenţiază faptul că e teribil de greu să faci un „nenorocit“ de film, şi dacă prietenii tăi chiar ar fi putut să facă un astfel de film, până acum l-ar fi făcut deja. O idee pentru tine: „Pune la lucru ceea ce ai deja!“ Analizează-ţi îndelung toate calităţile şi abilităţile şi apoi apucă-te să faci ceva ce ţine de ele. Fă practică, un stagiu profesional. Treapta cea mai de jos a unei meserii. Dar fă ceva! S-ar putea să nu fie slujba visurilor tale, dar tot e mai bine decât un „nenorocit“ de film pe care nu vei apuca să-l faci niciodată. Şi, de crezi că a discuta despre firele intrigii din Lost este o abilitate, ei bine, te înşeli.   

3. Este uşor să ai opinii şi să ţii la ele

Ai studii, eşti cultivat, eşti postmodernist şi vorbeşti negativ despre toate. Mare bombă! Bine ai venit în elită! Există zeci de motive pentru care să nu faci nici un lucru. Dacă îţi pui mintea, sunt convins că poţi minimaliza cariera cuiva, importanţa Bisericii de-a lungul timpurilor, eforturile Uniunii Europene de a unifica continentul, chiar şi afirmaţia mamei tale cum că ea ţi-ar fi dat viaţă! Dar cât de productivă ar fi această acţiune a ta? Te afli pe această planetă pentru a aduce ceva, pentru a o face mai bogată. Mai bine ţi-ai folosi energia în acest scop! Sunt de acord că lumea noastră are nevoie de critici – ca să expire suficient aer cald cât avem nevoie  noi ceilalţi să-l inspirăm! – dar unde te va duce o viaţă plină de critici? Nicăieri!! Dacă nu eşti de acord cu modul în care s-a procedat în trecut într-o anumită situaţie, de ce nu încerci tu să inventezi o cale nouă de acţiune, în loc să-i pui la pământ pe cei ce încearcă vechile modalităţi?! Nu ţi se pare că uiţi ceva?... Un termen foarte la modă: perspectivă. …Ştii, nu eşti singurul care are un punct de vedere... 

4. Chiar poţi să te descurci singur(ă)

Rezistă tentaţiei de a sta opt zile la murat într-o baie plină cu spumă, doar fiindcă visele tale par irealizabile. Fiecare mare realizare a fost, la început, o inovaţie; cu alte cuvinte, a existat cineva care a trebuit să dea exemplu celorlalţi. Nu am ajuns încă la sfârşitul vremurilor... şi noi suntem cei care scriem istoria. Mai există multe alte lucruri noi care aşteaptă să fie descoperite sau lansate… De ce n-ai fi tu cel care să facă aceasta?! Da, într-adevăr, trebuie să iei iniţiativa şi să te pui pe treabă, dar, dacă simţi pasiune, chemare, pentru un lucru prea mare, care te înspăimântă, atunci trebuie să îţi înfrunţi temerile. Visul tău nu e mai puţin real numai fiindcă pare descurajant. Numai tu îl poţi face ireal, refuzând să faci primul pas, apoi al doilea… şi apoi restul.   

5. …Dar nici prea singur

 Cea mai bună soluţie pentru a avea pasiune, ambiţie şi claritate este să începi să-i ajuţi pe ceilalţi oameni. Acesta este cel mai nobil scop al unei persoane ambiţioase: să încerce să-i ajute pe ceilalţi, astfel încât viaţa fiecărei persoane pe care o întâlneşte să devină mai bună. Pentru aceasta nu este nevoie de pricepere, cunoaştere sau CV. Este un lucru pe care îl poţi realiza chiar din clipa în care laşi din mână această revistă. Ţi se pare că te scufunzi în nesiguranţă? Atunci du-te şi ajută pe cineva. Ai tendinţa de a critica? Du-te şi arată-i cuiva că îţi pasă de el sau de ea. Aştepţi să vezi care va fi următorul pas pe care trebuie să-l faci? Până atunci, du-te şi încurajează pe cineva. Cauţi să vezi ce e important? Du-te şi sari în ajutorul cuiva. Cred că cel mai prost plan posibil ar fi să ne complacem în singurătate, până când credem că am reuşit să concepem un plan… Fiindcă, vezi tu, izolarea reprezintă tocmai opusul adevăratului plan. De fapt, când ne străduim, în mod altruist, să ne ajutăm unul pe altul, tocmai atunci ne schimbăm şi ne maturizăm. Făcând ceva... descoperim că avem într-adevăr capacitatea de a realiza ceva şi, între timp, cine ştie? Poate că, din întâmplare, vei ajuta pe cineva să-şi găsească propria chemare în viaţă. Adevăratul duşman al progresului, al mersului înainte, este minciuna că răspunsul tău se deosebeşte de adevăratul răspuns. Adevărul este că planul tău este, pur şi simplu, o derivată a unui plan care se derulează de mii de ani. Tu însă poţi juca un rol unic: ai ocazia de a schimba lumea... dar pentru asta este nevoie mai întâi să-ţi schimbi perspectiva şi acţiunile. Îţi trebuie un imbold spre „zona incomodă“ – aceasta te va îndepărta de vechiul tău eu, care se mulţumea cu apatia şi inactivitatea. 

Mark Steele este preşedintele şi directorul de creaţie al companiei Steelehouse Productions, unde se ocupă de producerea de filme „nenorocite” şi unde mai şi doarme din când în când.

Articol din Relevant Magazine