Sâmbăta şi duminica dimineaţa se ştia: Ioana pleca la patiserie, ca să cumpere pateuri şi merdenele pentru câteva fete de pe palier. Până aici, nimic neobişnuit. Da, numai că până să se întoarcă la cămin, le şi termina! Pe toate!! Când o întrebam unde sunt merdenelele noastre, ne arunca o privire spăşită, de câine bătut, şi îşi cerea iertare, adăugând că nu se putuse abţine. După un timp eram convinsă că renunţase la obiceiul acesta, mai ales că toate o mustrasem sever... Până într-o zi când o colegă a surprins-o mâncând merdenele... în baie. Atunci ne-am convins că Ioana are o problemă serioasă, dar cine eram eu ca să-i spun să se ducă la doctor?! M-am gândit că nu e treaba mea. Oricum, nu voiam s-o supăr.

Cristina slăbea din ce în ce mai mult, asta era evident. Deşi arăta bine, totuşi când se îmbrăca în pantaloni scurţi, am observat că părea foarte slabă; i  se vedeau oasele. Am întrebat-o dacă se simte bine şi mi-a răspuns că a slăbit pentru că e puţin stresată, dar că, altfel, e bine. Când noi ieşeam în oraş, ea întotdeauna învăţa şi ne spunea că a mâncat ceva mai devreme în camera ei. Ce era să facem?! Toate ţinusem regim şi slăbisem, pentru ca mai apoi să sporim din nou în greutate. Deci pentru ce să ne îngrijorăm? Of, dacă am fi ştiut atunci că ea se distrugea pur şi simplu şi că avea să moară!!

Ce este anorexia – Caracteristici

• Refuzul de a menţine o greutate normală a corpului – de obicei cei care suferă de anorexie au o greutate cu cel puţin 15% mai mică decât este normal. De exemplu, dacă ai 1,62 m şi cântăreşti 47 kg, ai o greutate cu 15% mai mică decât cea normală, de aproximativ 56 kg. Atenţie însă: doar pentru că eşti slabă, nu înseamnă neapărat că eşti şi anorexică. Şi ereditatea joacă un rol important în greutatea ta.
• Teama acută de a câştiga în greutate sau de a deveni grasă. Apoape toate adolescentele cunosc această teamă. Anorexia presupune şi un număr mare de exerciţii fizice (care durează uneori câteva ore pe zi); putem vorbi chiar de hiperactivitate. (Eu una obişnuiam să învâţ stând în picioare, fiindcă astfel consumam mai multe calorii decât dacă stăteam jos.)
• O imagine distorsionată a trupului. Persoana respectivă se vede grasă, deşi are o greutate sub nivelul normal.
• Pe măsură ce tulburarea alimentară devine tot mai severă, pe lângă înfometare, îşi mai fac apariţia şi depresia, şi apatia.

Multe persoane prezintă unul sau mai multe dintre aceste simptome. În general, prezenţa tuturor confirmă diagnosticul de anorexie. Oricum, criteriul final este dacă reuşeşte să câştige în greutate după două săptămâni (de obicei, sub supravegherea unui medic).

Ce este bulimia – Caracteristici

• Dorinţa de a mânca foarte mult, dincolo de saturaţie. (Multe persoane simt această dorinţă atunci când ţin un regim alimentar sau când se abţin de la mâncare.)
• Lipsa controlului asupra cantităţii de mâncare. De obicei, persoanele care mănâncă foarte mult o fac în secret. Unii mănâncă până adorm; o astfel de îmbuibare poate conţine între 1.000 şi 60.000 de calorii.
• Recurgerea la post, la exerciţii fizice, la vomat sau la laxative (între 20 şi 40 pe zi). Dar laxativele acţionează doar în partea inferioară a tractului gastro-intestinal, pe când mâncarea se absoarbe în partea superioară a acestuia. Deşi laxativele provoacă pierderea apei din organism şi formarea unui stomac plat, totuşi mai apoi apar umflături, edeme şi constipaţie.
• Fluctuaţii în greutate de peste patru kg, provocate de perioade de îmbuibare alternate cu perioade de post. Aşa se face că o persoană care suferă de bulimie poate să aibă o greutate normală sau poate să aibă o greutate sub sau peste cea normală.

Nimeni nu intenţionează să vomite în fiecare zi deoarece a mâncat prea mult. În multe cazuri aceasta se întâmplă după o petrecere sau după o cină îmbelşugată. Mai apoi lipsa controlului asupra cantităţii de mâncare ingerate duce la instituirea unui obicei. Şi nici nu-ţi dai seama când ai ajuns să vomiţi de două-trei ori pe zi.

Este necesar vreun tratament pentru tulburările de alimentaţie?

Da! Rata mortalităţii printre cei care suferă de anorexie este de 15-20%. În cazul anorexiei, fiindcă te înfometezi atât de drastic, creierul şi inima se pot micşora, provocând probleme majore. Persoana bulimică îşi poate păstra în general greutatea normală şi aceasta o determină să creadă că nu se află în pericol. Cât se înşeală! Vomatul repetat poate cauza dezechilibre electrolitice, bătăi cardiace neregulate, atac de cord, deshidratare, carii, sângerări interne, fisuri stomacale, fisuri ale vaselor de sânge de pe faţă, afecţiuni renale etc. Cunosc o studentă care a fost bulimică în liceu şi care a rămas de atunci cu un glas răguşit.

Este bine să cunoşti cauzele tulburărilor de alimentaţie

Există mulţi factori care favorizează apariţia unei tulburări de alimentaţie:

1) Societatea în care trăim pune mare preţ pe calităţile fizice. Auzim pretutindeni că este important să fii slabă, dacă vrei să ai succes pe plan social, sexual şi chiar profesional.

2) Relaţiile noastre familiale. Când cineva manifestă o tulburare alimentară, acesta este un indiciu al faptului că ceva nu este în regulă atât cu persoana respectivă, cât şi cu familia sa. Poate că familia pune prea mare accent pe înfăţişare sau poate că nu permite exprimarea sentimentelor, mai ales a mâniei. În alte cazuri părinţii (unul dintre ei sau chiar amândoi) sunt prea implicaţi în viaţa copilului, fiind privat de intimitate, îndeosebi când creşte. Uneori situaţia familială este total haotică, din pricina alcoolismului sau a dependenţei de droguri, iar sentimentul nesiguranţei este atât de profund, încât copilul recurge la mâncare pentru a se simţi alinat şi protejat.

3) Trăsăturile de personalitate. Anorexicii şi bulimicii tind să fie perfecţionişti şi caută să realizeze foarte multe; ei au un simţ moral şi etic foarte ridicat. De obicei sunt supuşi şi copii-model; încearcă să-i mulţumească pe ceilalţi şi să-şi ascundă supărarea pe ei înşişi şi pe ceilalţi. Nu par siguri de propria valoare şi simt că trebuie să-şi dovedească competenţa întotdeauna. Persoana care suferă de o tulburare alimentară încearcă să deţină controlul în toate domeniile, deşi totodată se teme că n-o poate face. Se îndoieşte de talentele şi de calităţile ei, de înfăţişarea ei şi crede că singurul lucru pe care îl poate controla cu adevărat este propria greutate. Şi atunci caută să facă acest lucru cu orice preţ! Din păcate, prea puţine persoane sunt conştiente de riscul pe care-l comportă acest aşa-zis control.

Căci anorexia şi bulimia sunt formele cele mai lente de sinucidere la care poate recurge cineva.