Îmi place libertatea. Libertate de mişcare, de gândire, de datorii. Dar cui nu-i place? Dupã ce am participat la un curs despre dependenţã, am înţeles cã fiecare om are una sau mai multe dependenţe: de cafea, de tutun, de jocuri, de cumpãrãturi, de ciocolatã,de televizor etc. Aşa-numite vicii, care sunt privite cu ochi îngãduitori de aproape poatã lumea, mai puţin de partenerul care nu le are. Existã şi dependenţe grave. De droguri, de alcool, de pornografie, de jocuri de noroc. Dependenţele apar fie ca refugiu din situaţii sau stãri neplãcute
fie pentru trãirea anumitor senzaţii. Oricare ar fi motivul, în spatelor lor se aflã o mare minciunã. Un gând înşelãtor care îţi promite sau îţi dã speranţã cã, odatã ce ai consumat substanţa respectivã sau ai fãcut lucrul acela, te vei simţi mai bine şi problemele vor dispãrea. De fapt, dimpotrivã, problemele se agraveazã, iar starea de bine momentanã nu compenseazã nici pe departe mizeria în care intri. O lume a sclaviei, în care tu eşti robul, iar substanţa este stãpânul.
La dependenţã nu ajungi brusc, ci treaptã cu treaptã. Încep compromisurile (doar de data asta, pentru ultima oarã), degradarea relaţiilor şi distrugerea vieţii tale pe toate planurile: fizic, psihic, mental, social şi spiritual. Toţi dependenţii pe care i-am auzit vorbind despre problema lor au mãrturisit cã, dacã ar fi ştiut unde vor ajunge, nici în ruptul capului nu se apucau. Poate nu te încadrezi nici pe departe în descrierea apocalipticã anterioarã. Te-ai rezumat la chestii mai „soft", care n-au ce rãu sã-ţi facã, o datã pe sãptãmânã, când ajungi tu în club. Cine sau ce îţi garanteazã cã peste o lunã nu te obişnuieşti cu ele şi vrei ceva mai puternic? Dacã tot spui cã voinţa ta este puternicã,pune-o la încercare acum! Vezi dacã poţi spune stop!
Abia au fost interzise magazinele de vise sau cu produse bio-cai-verzi-pe-pereţi. Aproape toţi promiteau
cã „buruiana lor” nu dã dependenţã. Dacã nu dã dependenţã, atunci cum de aveau profituri fabuloase?
Fiindcã fraierul care le cãdea în plasã şi cumpãra mai întâi gogoaşa lor publicitarã, le cumpãra apoi produsele
şi tot revenea. Cã deh, nu dau dependenţã. Cineva le-a încercat şi ţi-a zis cã sunt super, iar tu
începi sã te gândeşti cã o buruianã sau un praf ţi-ar putea rezolva problemele! Ar fi cazul sã zici „pas”. Asta
dacã îţi place libertatea.
Ceva practic pentru dependentul din tine Fie cã este vorba de o dependenţã uşoarã sau mai grea, mai întâi, identific-o! Poate este vorba de Travian sau de Coca Cola, fãrã de care nu te poţi trezi dimineaţa, sau de site-urile pe care le accesezi când eşti doar tu şi calculatorul. Apoi renunţã la ele pentru o vreme, stabilitã de tine (o sãptãmânã, o lunã, trei luni etc.). Încearcã sã demontezi mecanismul din spatele dependenţei şi sã vezi ce anume te-a fãcut sã fii dependent. Gãseşte-ţi un prieten de nãdejde, care sã te ajute sã-ţi menţii hotãrârea luatã! Eu unul am încercat şi m-am simţit mai puternic de fiecare datã când am scãpat de un lucru care pusese stãpânire pe mine. Sentimentul pe care îl trãieşti dupã ce te eliberezi meritã efortul, crede-mã!
Orice drum începe cu primul pas, încearcã!
Valentin Zgârţã este coordonatorul programului Tinerii în
Pragul Vieţii, al Fundaţiei România Pro Culture.
