Stăteam la coadă la un fast-food, aşteptând cu nerăbdare să comand meniul preferat. Nu fac un secret din faptul că nu sunt foarte preocupat de ceea ce mănânc. În faţa mea, o doamnă transpirată scotocea înfrigurată prin poşetă după portofel. Dimensiunile ei generoase îi trădau aceeaşi neglijenţă ca a mea în ce priveşte hrana. A urmat întrebarea pe care o ştim cu toţii:
– Bună ziua, cu ce vă putem servi?
Cu degetul arătător în faţa buzelor ţuguiate a nemulţumire, doamna s-a decis greu. A ales, până la urmă, un burger imens. A fost întrebată dacă doreşte meniu mare, pentru doar 1,5 lei în plus. A aprobat satisfăcută:
– Da, da, mare!
– Doriţi cumva şi cu două felii de carne, pentru încă 2 lei?
– Două felii?? Da, da.
– Bun, aveţi un meniu mare, cu două felii de carne, maioneză, cartofi prăjiţi mari. Doriţi şi maioneză sau ketchup la cartofi?
– Maioneză!
– Altceva? Doriţi cumva şi un desert?
– Sigur, o îngheţată şi o plăcintă.
– Ok, adăugăm îngheţata cu ciocolată şi o plăcintă.
Între timp, doamna îşi ştergea sudoarea cu un şerveţel mototolit.
– Mă scuzaţi, revine vânzătoarea, am uitat să vă întreb ce suc doriţi la meniu. Avem Fanta, Sprite sau coca-cola.
– Cola zero, cola zero!
Iată că doamna obeză din faţa mea, care era atât de preocupată să mănânce delicios, mult şi nesănătos, nu era deloc deranjată de maioneza din burger şi de lângă cartofii prăjiţi într-un ulei în care au mai fost îmbăiate, probabil, câteva sute de porţii, de chifla prelinsă peste două bucăţi mari de carne congelată şi dezgheţată pe un grătar electric, nici de zahărul sau ciocolata din desert. Acestea nu constituiau nicidecum o problemă. Adevăratul duşman fusese magistral înlăturat de noul produs dietetic. Doamna spera în adâncul inimii că o cola zero anulează efectele meniului pantagruelic.
Dacă ar fi să fac o paralelă cu anii studenţiei, imaginea de mai sus este, probabil, exemplul cel mai potrivit.
Dragă bobocule sau drag student veteran, probabil ţi-ai dat seama că facultatea, viaţa în general este un cadru în care îngurgitezi o sumedenie de gunoaie care ţi se par delicioase. Viaţa de cămin are farmecul ei, la fel şi distracţia sau jobul part-time. Din an în Paşti, probabil vei merge la Biserica Sfântul Cinci sau îţi vei spune rugăciunile seara, cu ochii deschişi, să nu-şi dea seama colegii că eşti religios, deci fraier. Sau vei învăţa pe rupte în sesiune, ca să dovedeşti tuturor că ai o bună memorie de scurtă durată, că poţi trăi viaţa de student bucurându-te la maximum de fiecare clipă şi poţi lua în acelaşi timp şi note mari în sesiune.
Dragă bobocule sau drag student veteran, momentele acelea de luciditate în care eşti conştiincios, bun, cuminte sau religios nu te vor salva. În realitate, suntem graşi şi lipsiţi de imunitate, încărcaţi cu toxine şi bolnavi. Pentru a ne schimba, nu e suficient să facem doar gimnastică cu degetele de la picioare.
Într-una dintre discuţiile Lui cu un mare învăţător religios, Mântuitorul Hristos i-a spus: Trebuie să te naşti din nou. Şocat, preotul l-a întrebat cum ar putea să intre din nou în pântecele mamei sale.
O naştere din nou e chiar mai mult decât o renaştere. Să renaşti presupune şi un risc, acela de a lua totul de la capăt şi de a face aceleaşi greşeli. Naşterea din nou are loc doar în cazul celor vii, al celor care au în minte situaţia mizerabilă în care se află, pericolul care îi paşte şi se hotărăsc să o ia de la capăt, de la ZERO, având în minte cum nu ar vrea să ajungă şi având în faţă ţinta unde vor să ajungă.
Facultatea este un moment crucial în viaţa ta. Este locul în care poţi decide să te naşti din nou. Sau poţi continua să fii unul dintre zecile de mii de indivizi care acumulează teorie şi sfârşesc prin a fi ucişi de practică. Aici poţi foarte bine să ajungi sus şi chiar să ai impresia că ai succes, dar seara, în pat, să simţi cât de goală ţi-e viaţa. Poţi căra murdăria şi mediocritatea cu tine la slujba pe care o vei avea, în familia pe care o vei întemeia, în compania pe care, poate, o vei conduce. Însă oamenii se vor uita la tine şi o viaţă întreagă vei fi un fugar, un actor care trebuie să-şi protejeze machiajul.
Sau poţi lua decizia corectă să fii tu, dar TU CEL NOU. Şi schimbarea nu are loc din afară, ci totul începe cu inima ta.
Revenind la Mântuitorul, venirea Lui pe lume a avut drept scop vindecarea inimii. El ne iubeşte atât de mult, încât ne cere să-L lăsăm să intre în inima noastră şi să lucreze cu ea. E atât de delicată, încât mâinile noastre murdare şi aspre nu au cum să o cureţe. Suntem prea păcătoşi ca să putem repara ceva fără să stricăm.
În facultate, e momentul în care ai maturitatea necesară să îţi analizezi viaţa lăuntrică, relaţia cu oamenii şi cu Dumnezeu. E momentul în care îţi poţi deschide inima şi îl poţi ruga pe cel mai priceput medic să o vindece. El a murit pentru a lua asupra sa păcatele, greşelile noastre. Găseşte momentul în care să te apropii de El cu acea credinţă simplă care spune: „Dumnezeule, ai milă şi de inima mea! Intră în ea şi curăţ-o, vindecă-mă!”
Mergem apoi mai departe şi ajungem la oameni. La cei de care ne ciocnim zi de zi. La colegi şi părinţi, la prieteni. Având inima curată, nu se poate să nu vezi lucrurile altfel. Oamenii nu vor mai fi duşmani, ci persoane în care vrei să investeşti. Vei oferi şi vei dori fidelitate, ajutor necondiţionat, iubire curată.
Slujba nu va fi locul enervant sau monoton în care trebuie să petreci opt ore, ci spaţiul în care interacţionezi cu oameni pe care doreşti să-i schimbi. Banii nu vor fi ochiul dracului, ci instrumentul care te ajută să investeşti în tine şi în alţii.
Mai departe vă puteţi imagina şi voi cât de frumos poate fi. Gândiţi-vă câteva minute cum ar putea arăta ţara noastră dacă ne-am naşte toţi din nou – pe plan spiritual, relaţional, profesional!
Naştere uşoară!
