Coşul de gunoi din bucătărie este tot timpul gol. De fapt are sacul de gunoi înăuntru, în sac o altă pungă mai mică, iar în pungă este o hartie curată. Dacă în decurs de o oră apar ceva serveţele murdare, pliculeţe de ceai,sau ,Doamne fereşte, cartofi ori coji de ou sunt preluate şi duse la ghenă împreună cu hârtia de dedesubt, care este imediat înlocuită cu alta curată.

Zi de zi, aceasta este obsesia tatălui meu. Să avem un coş de gunoi curat şi nemirositor! Aşa se face că sacul de gunoi rezistă în coş vreme îndelungată, ca si punga din interior. Asta daca vreun musafir nefamiliarizat cu tabieturile casei nu vrea să faca o faptă nobila şi după petrecere să arunce resturile din farfurii la gunoi.

În timp ce deunăzi puneam cu grijă deasupra hartiei din coşul de gunoi ambalajul de la ciocolată, la radio se auzea un individ comentând prestaţia unei dive la ultimul său concert. Nu se sfia să folosească cuvinte deocheate  pentru a descrie regia artistică sau, mă rog, dansul.  Acum câteva săptămâni, în timp ce îmi făceam cumpărăturile în piaţă, de la o tarabă la care se vindeau casete şi cd-uri cu coperţi foarte colorate se auzea pe o rază de câtiva zeci de metri un cantec cu versuri fără perdea. Chiar lângă mine o mamică vădit jenată de ceea ce se auzea in fundal, încerca să se strecoare prin mulţime cu fetiţa de 5-6 anişori cât mai departe de zona respectivă.

Se pare că urechile noastre au ajuns un fel de coş de gunoi în care mass media toarnă cu nemiluita limbaj obscen şi violent,  glume cu substrat sexual, bârfă, informaţii eronate şi comentarii rău-voitoare.

Cuvinte pe care ne sfiim să le rostim în faţa copiilor se aud zi de zi la radio. Beţivii notorii şi violenţi generează ştirea zilei de parcă ar fi cele mai influente persoane din Romania. Modelele masculine şi feminine care aduc audienţă ar fi bine să îşi asezoneze limbajul cu invective ca “zdreanţă” şi “hahaleră” ca să aibă mai multe sanse sa apară în prime time.

Zi dupa zi, urechile noastre s-au obişnuit cu limbajul ieftin şi murdar utilizat fară economie de cei ce işi spun modele şi idoli ai generaţiei noastre.

Nu ne mai mirăm de copilul de 3 ani care reproduce mândru o înjurătură auzită la un crainic celebru. A înţeles că respectivul cuvânt este important din moment ce e reluat cu frenezie de atâtea guri.

Noi înşine devenim atenţi la scandalurile şi problemele din viaţa altora în loc să fim preocupati de propria noastră relaţie cu cei apropiaţi. Spiritul critic preluat din mass media ne transformă în persoane veşnic frustrate şi nemulţumite de ce se întâmplă în jur.

Coşul de gunoi din bucătăria noastră beneficiază de o atenţie sporită. Mult mai multă decât i s-ar cuveni. În viata noastră de zi cu zi însă, gunoiul mediatic a ajuns sa ne sufoce. Non-valorile promovate cu atâta sârg ajung să emane mirosuri greu de suportat.

E timpul să preiau modelul tatălui meu şi să termin cu gunoiul imediat ce se produce. Să acord mai mult timp cuvintelor şi atitudinilor care imi inviorează sufletul, iar gunoiului să îi dau atâta timp cat este necesar să îl arunc la ghena! Sau, mă rog, cât să găsesc frecvenţa unui post de radio decent…