Controversa din jurul lui Iisus nu este nouă şi mai degrabă a fost un subiect aflat în centrul atenţia de-a lungul timpului. Modernitatea a pus la îndoială existenţa fizică a lui Iisus din Nazaret aducând ca argument puţinele referiri la Iisus în documentele antice în timp ce postmodernitatea  pune la îndoială nu existenţa lui ci numai ceea ce pretinde Noul Testament că ar fi spus şi făcut Iisus. In epoca alternativele multiple, se sugerează cu argumente aparent solide ca Evangheliile Noului Testament sunt doar o versiune a adevarului şi ca de fapt în epocă a mai circulat cel puţin una.

Ce au de fapt în comun Codul lui Davinci si cele 2 documentare ştiinţifice? Aparent nimic nu le leagă una de alta. Prima este o carte de ficţiune, făcută pentru a fi vândută, in timp ce celelalte sunt documentare ştiintifice produse de două prestigioase canale TV. Codul lui DaVinci sugerează că Iisus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena şi ar fi avut cel putin un copil. Acelaşi lucru îl pretinde, invocând descoperiri arheologice recente şi documentarul Discovery. Ambele sprijinesc punctul de vedere gnostic iar Evanghelia lui Iuda este o scriere de factura gnostică.

Gnosticismul (de la grecescul gnosis, cunoaştere) este un termen dat de cercetătorii moderni unei mişcări religioase care, deşi conţine multe elemente non si anti-creştine este adeseori asociată cu creştinismul. Unele texte gnostice par a nu avea nici un fel de legătură cu creştinismul. Gnosticii credeau că adevărata spiritualitate înseamnă ca fiecare iluminare spirituală şi să dobândească acces la cunoştinţele ascunse rezervate numai unui grup restrâns de iniţiaţi.

Totodată gruparea amestecă învăţăturile lui Iisus cu o multitudine de alte credinţe.. Scrierile numite „Evanghelii gnostice” ca: Evanghelia lui Toma, Evanghelia după Maria, Evanghelia Adevărului, Evanghelia lui Filip ca şi recent redescoperita Evanghelie a lui Iuda au apărut in secolul 2, la mare distanţă în timp de Evangheliile Canonice şi au fost create special pentru a sustine învăţăturile acestui curent. Unele dintre ele nici măcar nu pretind că ar fi scrise de cei al căror nume îl poartă. Este şi cazul evangheliei lui Iuda.

Principiul crede şi nu cerceta, desi atribuit Bibliei, nu apare nicăieri în carte, deci recenta provocare lansată de cei care promovează punctul de vedere gnostic asupra istoriei creştinismului nu trebuie să sperie pe nimeni si nu pentru că „cei ce cred, vor crede oricum” ci pentru că argumentele pe care se sprijină aceste puncte de vedere alternative sunt foarte subţiri.

Evangheliile gnostice, după cum am văzut, au apărut mult prea târziu după petrecerea evenimentelor ca să fie luate în considerare ca surse de încredere iar povestea cu mormântul lui Iisus şi al familiei lui a fost suficient de ironizată chiar de cel care a făcut descoperirea mormântului în cauză.

Partea pozitivă a evenimentelor este că aduc din praful istoriei şi din spaţiul strict destinat istoriei, direct în atenţia publicului afirmaţiile Noului Testament despre Iisus. Şi este o parte pozitivă pentru că mai o mie de ori mai rea decât îndoiala este ignoranţa deliberată. Discuţia despre faptul că Iisus a inviat sau nu, nu este deloc lipsită de miză. Consecinţele care decurg de aici nu sunt de neglijat. Dacă Iisus nu a înviat din morţi, înseamnă că creştinismul este o mare păcăleală de 1 Aprilie, dar dacă Iisus a înviat asta aşa cum spunem toţi de Paşte, ce e de făcut?