Întotdeauna am avut un soi de admiraţie pentru oamenii care beau cafea. Imi place cafeaua, o beau de ani buni. Cu zahăr sau amară, cu lapte sau neagră, esenţiale sunt doar două ingrediente: cafeaua şi apa. Restul depinde de gust. Ideea e ca oricum ai da-o cafeaua e cafea. Orice ai pune in ea, nu ii schimba natura. E drept, gustul e altfel.
Întotdeauna am avut un soi de admiraţie pentru oamenii care beau cafea. Imi place cafeaua, o beau de ani buni. Cu zahăr sau amară, cu lapte sau neagră, esenţiale sunt doar două ingrediente: cafeaua şi apa. Restul depinde de gust. Ideea e ca oricum ai da-o cafeaua e cafea. Orice ai pune in ea, nu ii schimba natura. E drept, gustul e altfel. Daca vrei sa o pui asa, fiecare cafea e unica. Are o cantitate unica de zahar, de lapte, şi chiar de apă. Uneori eu ii pun şi esenţă de rom sau de vanilie. De fiecare dată gustul diferă. Nici o cafea nu seamana cu alta.
E ca in viată. Suntem cu toţii o mare cafea şi fierbem in aceeaşi oală. Scoate unul şi gustul se schimbă. Rămâne totuşi cafea dar nu mai e la fel. Mă uit la oamenii din viaţa mea. Unii mi-o fac amară, alţii mi-o îndulcesc. Unii îi dau o aromă îndrăzneaţă, alţii subtilitate. Ar fi acelaşi lucru fără ei dar n-ar avea acelaşi gust.
Dacă iau lucrurile din perspectiva asta simt că pricep ceva din fierberea asta numită îndeobşte viaţă. Ne suntem unii altora ingrediente. Şase miliarde de arome diferite, care se întrepătrund. Unele nu merg în anumite combinaţii, altele merg în orice combinaţie. Hai soarbe o gură de cafea cu mine şi gândeşte-te puţin. Cum ai astăzi fără oamenii care te-au făcut să fii aşa? Cum ai fi dacă ai fi avut alţi părinţi, alţi profesori, alţi colegi de liceu, alte drame, alte succese. E bună cafeaua...te trezeşte şi mintea îţi merge mai repede. Ai fi tot tu, dar ai avea altă aromă.
Şi băutorii de cafea sunt diferiţi. Unii nu îşi dau seama de diferenţe nici dacă ar avea alta culoare. Cei cu adevărat cunoscători, sunt ca degustătorii de vinuri. Detectează aromele în cele mai mici cantităţi.
E drept că ceea ce spun acum a fost morfolit de publicitate până şi-a pierdut înţelesul. Eşti unic, asta am vrut să spun. Fără tine, viaţa ar fi în mare aceeaşi viaţă dar cineva ţi-ar simţi lipsa. ADN-ul tău te face diferit de toate celelalte arome. Şi chiar dacă te-ar clona cineva, ca să obţină un individ identic ar trebui să cloneze şi toţi oamenii cu care ai venit în contact şi împrejurările în care ai făcut-o. Poate ţi-ar plăcea să ai alt gust. Poate esti vanilie şi vrei să fii scorţişoară. Ideea e că nu merge. Aroma ta e a ta. Nimeni nu o înlocuieşte. Odată cu tine dispare şi ea. Eşti unic şi pentru asta eşti valoros. Eşti ultimul exemplar dintr-o specie pe cale de dispariţie. Nu-ţi risipi aroma!


