Exista o fabula veche despre un scolar care gaseste  un glob de aur ciudat cu un cordon iesind din el. El invata ca daca trage cordonul, inainteaza rapid in timp. Asta pare a fi o descoperire grandioasa a tanarului, deoarece poate sari peste puncte de nedorit sau neinteresante din viata lui, ca de exemplu scoala si armata. Dar se trezeste la sfarsitul vietii lui rapid si cu adanci regrete. Odata ce cordonul fusese tras, nu-l putea baga la loc, si viata lui intreaga se imprestiase fara a-i lasa vreo amintire. Cand I se ofera o noua sansa de a-si trai viata, abia asteapta sa arate ca si-a invatat lectia. Si care este acea lectie? Ia-o incet, nu rata nici un moment.    

Varianta moderna a povestii, Click, are aceeasi morala, desi o adapteaza cultural. Problema nu s-a schimbat, oamenii de toate varstele inca nu-si pretuiesc indeajuns vietile, dar filmul avandu-l pe Adam Sandler ca personaj principal, vorbeste o limba pe care toti o inteleg. Uneori este de-a dreptul inconfortabil de privit, din cauza adevarului dureros din el.

In locul unui glob de aur varianta modernizata aduce o telecomanda care poate face cam tot ce-si poate imagina cineva, in afara de a putea schimba trecutul. Michael Newman, proprietarul acestei  telecomenzi “buna la toate” deja cauta moduri de a-si pacali familia ca sa poata sta mai mult la lucru inca de la inceputul povestirii. El descopera ca telecomanda poate sari peste capitole din viata si abia asteapta  s-o foloseasca sa iasa de la cina cu sotia lui, parintii si copiii ca sa mearga direct la munca.

Michael incepe sa sara peste tot mai multe lucruri marunte cum ar fi dusurile si certurile cu sotia lui pana cand in final, se trezeste sarind peste o parte enorma din viata lui. Arhitectul cade intr-un ciclu vicios inevitabil, nemaistiind despre cei iubiti din jurul sau, in ciuda incercarii de a opri ciclul. Telecomada se programeaza dupa actiunile stapanului, si se pare ca acesta pierduse nu doar lucrurile marunte, ci viata lui in general.                                                

Michael este pe pilot automat in momentele din viata in care da telecomanda pe rapid, si se repede sa dea vina pentru viata lui distrusa pe asta. Omul care ii daduse telecomanda ii spune totusi ca se minte pe el daca are impresia ca ne-dand pe pilot automat ar fi trait diferit decat versiunea autopilot a lui Michael Newman traise. Adevarul era ca el fusese pe autopilot cu mult inainte de a pune mana pe telecomanda.                                             

Nu putem pretinde ca avem de-a face cu un concept totalmente strain, fiindca putem merge pe o optiune cam ca aceea pentru somn cand facem lucruri ca munca, voluntariat sau vizita aceea nedorita la o ruda in varsta. In efortul de a nu pierde nici un pic de timp, este usor sa sari peste momente si oportunitati care chiar conteaza. Familia lui Michael au avut nevoie de el, oamenii din jurul nostru au nevoie de noi. A avea o reala conversatie cu un copil in spital sau cu o persoana mai in varsta pot avea un impact mai mare decat pur si simplu sa fim acolo. Uneori “doar sa fii acolo”nu e suficient. Pentru a arata dragoste trebuie sa trecem de pe optiunea pilot automat.        

Mi-ar placea sa cred ca acei care au vazut filmul au iesit amintindu-si si partile dureroase pana la lacrimi mai degraba decat doar faptul ca in final se termina cu bine. Sa te linistesti cu gandul ca oricum se termina cu bine este sa cazi in aceeasi capcana in care a cazut Michael. Familiile noastre au nevoie de noi. Prietenii nostrii au nevoie de noi. Acum nu e momentul sa dam pe rapid. Nici sa mergem pe pilot automat. Uita-ti propriul confort si ceea ce vei face in cine stie care dupa amiaza. Fii aici, chiar acum, si traieste.